Scriind rapid, Calvin şi-a terminatl prima sa
ediţie a cărţii Institutes of the Christian Religion în 1536. Aceasta s-a
bucurat de o Ladies cerere populară largă, şi rezerva originală a fost extenuată
într-unl an. În loc să o retipă wrească, Calvin a revizu wt-o, o şi edi# Cute 5;ia din 1539 a
extins în mod substanţial lucrarea originală. Acesta a fost tiparul lui Calvin
în următoarele ediţii latine din 1543, 1550 şi 1559. Ediţiile franceze au fost
tipărite în 1545 şi 1560, iar franceza lui Calvin este uşoară şi la fel de
influentă ca şi germana lui Luther pentru formarea dialectului modern. Fiecare
ediţie latină a fost o rearanjare a materialului de mai înainte, cât şi o
adăugare a unor componente noi. Dacă acesta ar fi fost singurul dar al
condeiului lui Calvin, acesta ar fi fost suficient. Dar Calvin a scris şi
comentarii despre aproape fiecare carte din Biblie, a editat multe tratate şi a
predicat aproape în fiecare zi în Geneva.
Geneva a fost triumful şi încercarea lui Calvin. În 1536, Guillaume Farel l-a făcut de ruşine pe Calvin în împărtăşirea conducerii Genevei. Această perioadă din viaţa lui Calvin a durat până când consiliul oraşului l-a dat afară în aprilie 1538. Calvin era prea rigid pentru gustul lor. El s-a stabilit în Strasbourg şi a păstorit o adunare. Aici el şi-a început cealaltă lucrare a vieţii sale, comentând cărţile din Biblie. Începând cu comentariul asupra lui Romani, scris cel puţin parţial şi publicat în Strasbourg în 1540, Calvin a comentat majoritatea cărţilor din Scriptură. Totuşi, Geneva l-a chemat înapoi în 1541. Crezând că Geneva este chemarea sa particulară, Calvin s-a întors. El a trăit acolo uneori sprijinind consiliul iar alteori mustrându-i aspru, până când a murit în 1564. În această perioadă Calvin a făcut cealaltă contribuţie majoră a sa faţă de biserică, pregătind şi apoi forţând consiliul oraşului să ratifice Ordonanţele sale Clericale ale Bisericii din Geneva. În acestea se găsesc toate principiile politicii Reformate. În 1564, fiind debil din pricina unor serii de îmbolnăviri, Calvin a murit în Geneva. După termenii testamentului său, el a fost îngropat într-un mormânt nemarcat, pentru a împiedica orice posibilitate de idolatrie.
Gândirea lui Calvin este marcată de o dialectică permanentă dintre perspectiva unui creator în întregime pur şi bun, Dumnezeu, şi fiinţa creată şi coruptă, umanitatea. Antropologia sa şi soteriologia arată dependenţa sa de Augustin, cu voinţa fiind cumva limitată în aplicaţia umană, şi fără putere faţă de efectul schimbării statutului ei cu privire la mântuire. Totuşi, Calvin echilibrează cu un accent inimos asupra răspunsului uman la dragostea şi mila lui Dumnezeu în ordinea creată, prin acţiune corectă deopotrivă în lumea umană şi chiar şi în lumea naturii.
Filozofia
Cunoaşterea Filozofiei
rBIBLIOTECA VOX DEI / BIOGRAFIIr Naked Ladies Nasty Nasty tBIBLIOTECA VOX DEI / BIOGRAFIIb Cute Cute Nasty Nasty